versiune pentru tiparire Sejur Vara 2010

CRETA / Informaţii utile

Istorie

Istoria şi mediul natural ale insulelor greceşti este foarte diferit, pe vremuri insulele vecine duşmănindu-se între ele. Grecia antică nu era, nici pe departe, un stat unit. Prima civilizaţie s-a dezvoltat pe insula Creta.

Primii locuitori ai insulei au venit din Africa în mileniul al şaselea î.Ch., iar formarea civilizaţiei minoane este strâns legată de imigrarea indo-europenilor din Asia Mică în mileniul al treilea î.Ch. În faze succesive, minoanii au construit state-palat, vestitele centre-palat de la Knossos, Phaistos, Malia, Zakros. Oraşul Knossos, fondat între primii, în epoca sa de floare având cca. 100 de mii locuitori, se situa pe un teritoriu imens la 32 km de port, unde traficul comercial, cu Egipt şi Siria, era foarte dezvoltat.

Cretanii nu şi-au înconjurat cu ziduri palatele şi nici măcar oraşele de pe litoral, fapt care dovedeşte că în acea vreme era pace şi probabil că flota militară a stăpânit împrejurimile. O catastrofă geologică, erupţia vulcanului din Santorini în 1450 î.Ch., a stopat dezvoltarea civilizaţiei. În anul 1100 î.Ch., după invazia dorienilor, declinul civilizaţiei minoane a fost de neoprit. Mai târziu insula a fost subjugată de romani şi apoi de fenicieni.  În timpul epocii bizantine, bunăstarea Cretei era prezentată pe podelele de mozaic ale bazilicilor şi în peste jumătate din bisericile din întreaga Grecie. Însă mulţi alţii puseseră ochii pe toate aceste bogăţii. Mai întâi, Creta a căzut în mâinile arabilor (în secolul al 9-lea) timp de un secol şi jumătate. Atunci a fost întemeiat Handak, actualul Heraklion. Apoi în 1204, insula a trecut în mâna veneţienilor. Ei au fortificat vechile castele din Handak şi au construit altele noi în celelalte oraşe. Au întemeiat oraşe noi (Hania şi Rethymno) şi au construit fortificaţiile necesare pentru apărarea lor. În interiorul zidurilor de apărare, oraşele s-au dezvoltat cu străduţe înguste, mici case rezidenţiale, pieţe, fântâni decorative, biserici şi palate, ale căror ruine se mai pot vedea şi astăzi. Deşi insula a fost zguduită din când în când de răscoale populare, a continuat să se dezvolte atât economic, cât şi cultural. În 1645 au păşit pentru întâia dată pe insulă musulmanii, iar în 1669 toată insula a căzut pradă turcilor.

În anul 1898, cu ajutor englez, Creta şi-a câştigat autonomia, urmând ca în 1913 să se unească cu restul Greciei. În timpul celui de Al II-lea Război Mondial a fost ocupată de nemţi. După război, cu toate că pierderile au fost mari, Creta şi-a revenit foarte repede, ca în zilele noastre să fie o regiune economic stabilă cu un turism bine dezvoltat.

Date geografice

Este regiunea cea mai sudică şi cea de-a cincea insulă ca marime din Europa. Creta, cu o suprafaţă de 8400 km, măsoară de la est la vest 250 km şi de la nord la sud cu o latitudine maximă de 60 km, este cea mai mare insulă a Greciei. Insula separă Marea Egee de Marea Libiană, marcând graniţa dintre Europa şi Africa.

În centru se află munţi maiestuoşi, iar platourile, brăzdate de chei adânci, se sfârşesc în văi fertile. Partea nordică este mai populată, aici se aliniază şi oraşele mai mari, situate în golfurile potrivite pentru ancorare, iar partea sudică cu stâncile înălţându-se din mare, este slab populată. Clima este mediteraneană uscată, vara toridă durează aici mai mult decât în alte regiuni ale Greciei.

Transporturi

Reţeaua drumurilor publice este bine dezvoltată. Majoritatea locurilor de pe insulă sunt accesibile cu transportul local, dar este recomandat să se închirieze o maşină, cu care se poate explora în voie insula. Între localităţile mai mari există şi curse regulate de feribot.

Cumpărături

Magazinele sunt în general deschise dimineaţa şi după-masă până seara târziu. Majoritatea magazinelor sunt închise în timpul siestei de după-amiază. Băncile şi oficiile poştale au program mai scurt. În majoritatea staţiunilor, magazinele sunt deschise şi la sfârşit de săptămână.

Mâncăruri şi băuturi

Grecii gătesc cu ulei de măsline, iar carnea lor preferată este cea de oaie la grătar. Aperitivul grecesc conţine roşii, castraveţi, pepene, felii de caşcaval, măsline şi diverse fructe. Între bucatele tradiţionale se numără aperitivele, mezedes, compuse din melitzanosalata (vinete tocate cu ulei, lămâie şi usturoi), taramosalata (pasta de icre) şi dolmadakia (frunze de viţă umplute cu carne sau orez). Felul principal este musaca, ghiveci, carne prăjită sau peşte, inclusiv frigăruile de miel sau porc   souvlaki. Peştele şi scoicile sunt excelente; horiatiki   salata grecească servită cu felul principal constă în felii de roşii şi castraveţi, măsline şi fetta.

Desertul este de obicei format din baclava şi cataif. Specialităţile cretane sunt brânza graviera (galbenă) şi mizithra brânză albă, cremoasă, servită deseori în loc de fetta în salata grecească. Aperitivul preferat este ouzo, iar dintre vinuri retsina. Cele mai bune vinuri sunt cele de casă şi se găsesc în tavernele locale. Raki este apa de foc locală, cu aromă de anason, cunoscut şi sub denumirea de tsikoudo, servit fie simplu, fie cu apă şi gheaţă.

Bacşiş

Bacşişul este inclus în majoritatea facturilor de la restaurante şi hoteluri, dar se obişnuieşte să se mai lase cca. 10% din totalul consumaţiei. Personalul hotelurilor şi taximetriştii primesc de obicei bacşiş.

Excursii facultative

Programele facultative sunt organizate de agenţiile locale, motiv pentru care reclamaţiile cu privire la desfăşurarea acestora trebuie făcute la faţa locului şi adresate organizatorului. Reclamaţiile făcute la revenirea în ţară, privind excursiile facultative, nu pot fi luate în considerare. Vă recomandăm să achiziţionaţi excursiile facultative prin reprezentanţii noştri locali.

Heraklion

Oraşul, situat pe coasta nordică a insulei, având 130 de mii de locuitori, este capitala şi centrul comercial, economic şi cultural al insulei. Oraşul de astăzi aşteaptă pe turişti cu monumente istorice, ruinele de la Knossos,iar vizita Muzeului de Arheologie este obligatorie. Este recomandat atât persoanelor doritoare de odihnă, cât şi iubitorilor de distracţii.

Amoudara

Locul ideal, pentru a petrece vacanţa, este la 2 km vest de capitala insulei. Amoudara este recomandat celor

care vor să facă mai multe excursii pentru descoperirea insulei şi pentru iubitorii de distracţii.

Rethymno

Oraşul, cu 15 mii de locuitori, este cel de al treilea oraş ca mărime de pe insulă şi se situează în vest de capitală, pe coasta de nord. Cu toate că, în ultimii ani, turismul s-a dezvoltat foarte mult, oraşul şi-a păstrat stilul tradiţional. Atracţia principală este spectaculoasa cetate veneţiană din sec. al 16-lea, moscheea Neradses şi minaretul.

Hersonissos

Satul pescăresc se află la 25 km est de Heraklion la poalele munţilor Lassithi şi este locul ideal pentru turiştii doritori de odihnă, dar toate categoriile de vârstă pot să se distreze pe placul lor. Distracţia este garantată de aquapark-ul din apropiere, taverne, baruri, magazine.

Malia

Localitatea aparţine de Riviera din partea nordică a insulei. Nu departe de Malia a fost descoperit cel de-al treilea palat minoan ca importanţă din Creta. Este recomandat tuturor categoriilor de vârste, atât turiştilor doritori de odihnă, cât şi persoanelor iubitoare de sporturi şi distracţii.

Agia Pelagia

Odinioară un vechi oraş grecesc, este situat într-un golf încântător la 20 de km de capitala Heraklion. Sat tradiţional, cu plaje mari şi însorite, sau mai degrabă o aglomerare de mici sate şi plaje, Agia Pelagia îşi trage numele de la cel al unei mănăstiri aflate în apropiere. Întreaga regiune este renumită ca fiind o zonă turistică foarte bine dezvoltată, printre atracţiile sale numărându-se şi o peşteră (Evresi), dar şi vestigii antice descoperite în urma săpăturilor arheologice.

Gouves

Pentru cei care iubesc soarele şi plaja, precum şi pentru amatorii de sporturi nautice, Gouves reprezintă locul ideal pentru o vacanţă plăcută. Sate pitoreşti, peisaje încântătoare, site-uri arheologice, precum şi numeroase alte atracţii turistice, toate conturează o regiune turistică cu adevărat fermecătoare.

Gramvousa-Balos

Veneţienii au construit fortăreaţa de la Gramvousa fiindu-le teamă că turcii vor ocupa Creta, lucru care de altfel s-a şi întâmplat în 1669. Gramvousa a fost cel dintâi teritoriu al Cretei care a fost eliberat de sub ocupaţia turcă în 1825, când un grup de revoluţionari cretani deghizaţi în turci au intrat în fortăreaţă. Cu toate acestea, locuitorii insule stâncoasei au devenit în scurt timp piraţi, având în vedere condiţiile aspre de trai.

Flora şi fauna acestei regiuni sunt foarte interesante. Până în prezent, a fost înregistrată prezenţa a mai mult de 100 de specii de păsări, precum şi prezenţa a mai mult de 400 de specii de plante. Printre acestea o specie de margarete, o specie de ceapă sălbatică şi o floare numită silini pot fi întâlnite exclusiv în această zonă. Mai mult, foca mediteraneană dă naştere puilor în peşterile subacvatice din această regiune, iar ţestoasa Caretta vine aici în mod obişnuit în căutarea hranei.